Informație

Data la care are loc: 1 ianuarie În seara de “Sînvăsîi” – în jurul orei 12 – fetele vin acasă, se închid într-o cameră unde pun pe masă două lumînări între care se pune un phar. Sub pahar aşează o oglindă şi o fotografie a fetei. În pahar pun un inel/verighetă/ împrumutata de la cei căsătoriţi şi trecută pe la biserică, apă sfinţită şi un ban şi busuioc (afrodisiac). Fata spunea rugăciuni şi privea în pahar prin inel unde trebuie să vadă imaginea celui cu care se va căsători, ursitul, chiar şi felul cum ar fi îmbrăcat. În alte familii se pune de către o femeie bătrână, pe o masă, mai multe farfurii răsturnate sub care se pun obiecte ca: oglindă, piaptăne, cărbune, ruj, bani, inel, mămăligă (coleaşă), carte, porumb, lână, ştiulete, de porumb, foarfecă. Cei tineri, băieţi şi fete, nu ştiau ce se află sub farfurie. Ei ridicau cîte o farfurie şi ce aflau acolo aşa era ursitul sau ursita. Dacă afla cărbune era negru, urît, dacă afla oglindă – ursitul era frumos, ruj – , bani – bogat, mămăligă – moale, natăflăce, carte – deştept, creion – actor, piaptăn – frizer, ori cu dinţii mari; porumb – agricultor, foarfecă – croitor, inel de aur – norocos. Ridicarea farfuriilor se repetă, schimbându-le ordinea în funcţie de câţi tineri erau. La terminare se stârnea amuzament deosebit. Râdeau unii de alţii. Se distrau şi cei bătrâni. Unii spun că la ei s-a nimerit să fie aşa. În majoritatea satelor se obişnuia şi se obişnuieşte şi azi ca fetele să măture casa, în dimineaţa zilei de Anul Nou, duc gunoiul în grădină, se aşează cu picioarele pe gunoi şi aşteaptă să audă primul nume strigat în vecini. Aşa îl va chema pe ursit.

Locație

• Strada Principală, nr. 320, Cod Poștal 327185, Domașnea, județ Caraș-Severin

Contact