COJOACELE ȘI PIEPTARELE

Au fost piese importante ale costumului popular al zonei. La început au avut o funcţie ceremonială, intrând în componenţa costumului de nuntă, mai apoi trecând la cel de sărbătoare şi ulterior la costumaţia de fiecare zi, pentru zilele reci din an. În acest moment, acestea sunt complet ieşite din uz. S-au purtat două tipuri: burdicul fără mâneci, deschis în faţă sau cojocul cu mâneci.                                                                                  Primul era un pieptar scurt până deasupra de talie, desfăcut în faţă, care se purta peste spăcel. Era croit din trei bucăţi de blană, una pentru spate şi două pentru piepţi. La acestea se adaugă o bucată dreptunghiulară de piele aplicată în faţă pe partea stângă, pe care se montau nasturii. Peste blană se aplica o piele fină de culoare roşie, pe care se aşezau ornamentele ce constau din aplicaţii de năsturei coloraţi. O variantă locală este pieptarul lung până la şolduri, cu aplicaţii decorative din piele colorată (motive florale) şi oglinzi. Cojocul cu mâneci avea lungimea unei haine trei sferturi, şi dispunea de un decor similar cu burdicul. În prezent, se poartă pieptarele vopsite în maro pe întreaga suprafaţă exterioară.