Istoria culturală

Intrarea în partea vestica a microregiunii Țara Hațegului se face prin Porțile de Fier ale Transilvaniei (anticul Tapae), locul unde s-a desfășurat bătălia decisiva dintre daci si romani în timpul primului război daco-roman. Bătălia sângeroasa câștigată de romani le-a permis acestora sa pătrundă în zona Hațegului și astfel se încheie primul război din 101-102. Imagini ale acestei batalii se găsesc materializate pe Columna lui Traian de la Roma. După cucerirea Daciei de către romani acestia au fondat, la porunca împaratului Traian, capitala provinciei Dacia,  Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Actualmente găsita pe teritoriul comunei Sarmizegetusa, acoperea aproape toată depresiunea Hațegului fiind apărată de castrele Tibiscum, Voislova, Micia și Bumbești. Așezarea coloniei în acest perimetru a ținut cont de multiplele avantaje economice si strategice pe care le-a fructificat. Situl arheologic Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa este unul din cele mai importante obiective turistice ale zonei, comuna găzduind și Muzeul de Arheologie, care reconstituie modul de viață al locuitorilor din capitala dacică.

După retragerea aureliana din sec. III în 271 dC, timp de aproape o mie de ani, nu există izvoare scrise despre acest teritoriu supus valurilor de popoare migratoare care l-au pustiit. Prima atestare documentară a teritoriului (în original Terra Harszoc), datează din 1247 în Diploma Cavalerilor Ioaniți. În secolele XIII-IV teritoriul este organizat in cnezate, formațiuni formatiuni teritoriale militare si juridice ce cuprindeau de la 5-6 până la 20 de sate, perioadă în care ținutul se desprinde de regatul Litovoi si se integrează treptat în Regatul Ungar. La începutul stăpânirii ungare, cnejii români s-au bucurat de o anumită autonomie, formând chiar un corp distinct în cadrul armatei maghiare. Începțnd cu domnia lui Carol Robert de Anjou, românii au fost acceptați în rândul nobilimii, doar dacă acceptau trecerea la catolicism și maghiarizarea. Printre cele mai cunoscute familia de cneji români maghiarzați se numără familia Corvinus de Hunyad, care l-a dat pe voievodul Transilvaniei Iancu de Hunedoara si pe fiul lui, regele ungar Matei Corvin si familia cnezială Cândea din Râu de Mori, numiti Candea, Kendeffy, Cande, Kende, Candres sau Kanderessy. Candestii au fost singurii dintre cnejii hunedoreni innobilati care au ocupat functii politice in alte regiuni: vicecomiti si comiti de Maramures si de Bereg, castelani de Huszt si de Munkacs. Intre atributele nobiliare ale Candestilor era si dreptul la blazon, lance si flamura. Țara Hațegului păstrează încă numeroase cetăți și biserici ctitorite de cnejii  hațegani, din pacate, marea majoritate în stare avansată de degradare: familia cnezială Cândea a ridicat Cetatea Colț (construcție începută în anul 1280, se pare, cel mai important edificiu militar din perioada cnezatelor din Transilvania si sursă de inspurație pentru romanul „Castelul din Carpați„ al lui Jules Verne, Curtea cnezială, Biserica Colț, Castelul Kendeffy de la Sântămărie Orlea (1782), numeroase biserici ortodoxe. În urma cnezlor Denușeni au rămas Turnul de la Răchitova (sec.XIV), Biserica din Denuș, cnezii Sălașurilor au lăsat peste veacuri Curtea cnezială de la Sălașu de Sus, Cetatea de la Mălăiești, Mănăstirea Prislop, care a  avut un rol important în organizarea și defășurarea vieții spirituașe din Țara Hașegului în sec. XIV. În cimitirul ei este îngropat părintele Arsenie Boca. 

Ţinutul Pădurenilor – Țara Fierului din Hunedoara se întinde pe versantul estic al Munţilor Poiana Ruscă, între Valea Cernei şi Valea Mureşului și cuprinde 40 de sate şi cătune, dintre care 33 sunt aşezate pe culmile dealurilor iar celelalte şapte, pe văile râurilor: Cerna, Vălăriţa, Florese, Runcu şi Zlaşti. Locuitorii au fost numiţi pădureni de vecinii lor din Ţara Haţegului şi din celelalte zone limitrofe pentru faptul că întreg ţinutul este înconjurat de păduri, nu poţi ajunge aici, din orice parte ai veni, fără să traversezi o pădure. Cele mai importante căi de acces trec pe lângă Castelul Corvinilor din Hunedoara, care parcă a fost amplasat aici pentru a-l păzi. Accesul se face în principal pe DJ 687D, spre Topliţa, DJ 687E, spre Ghelari şi DJ 687F, spre Govăjdia. Prima atestare scrisă a aşezărilor din acest ţinut datează din 1297, într-un document în care satele sunt menţionate ca supuse ale pîrcălabului de Hunedoara. Ulterior, în secolele XIV şi XV găsim menţiuni despre toate aşezările cunoscute astăzi. 

Istoria locului se impletește cu cea a prelucrării fierului, extragerea minereurilor de fier având o îndelungată tradiție, încă din epoca dacică la Ghelari și Teliuc, după cum demonstrează o inscripție latină descoperită în secolul   XIX, la Ghelari – Natus ibi, ubi ferum nascitum. La Ghelari s-a descoperit  în anul 1895 patru cuptoare de redus minereul datând din secolul al IX-lea, reprezentând cel mai evoluat sistem de reducere a fierului din minereu cunoscut până la acea dată.  Unul din ele a fost demontat la jumătatea secolului XX și reconstruit la British Museum din Londra. Exploatațiile  de minereuri și turnătoriile s-au dezvoltat în perioada regatului maghiar, în vremea lui Iancu de Hunedoara, Matei Corvin  și ulterior.  În 1754 existau la Ghelari  3 mine care aprovizionau 11 cuptoare din împrejurimi. Minereul extras de la furnalul din Govăjdia a fost folosit la ridicarea Turnului Eiffel din Paris. După 1893 se construiește Uzina Hunedoara, cu 2 furnale de 110 mc. Primul a fost pus în funcțiune în 1884, Hunedoara devenind, în timp, unul din principalele centre industriale ale tarii. Nu doar în zăcăminte de fier era bogat Tinutul Pădurenilor, ci și în  zăcăminte de marmură, de o calitate similară celei de Carrara. Din cariera Alun provine, de altfel, cea mai delicată marmură din Casa Poporului. Din odinioară înfloritoarea și prospera cariera de marmură, astăzi au rămas mărturie drumul de 10 kilometri din marmură ce duce spre satul  Alun, unde se ridică biserica de marmură și casele tradiționale cu fundație de marmură. 

Romulus Vuia spunea despre acest ținut că: “Pădurenii Hunedoarei au păstrat până în contemporaneitate urmele unei vieți sociale și spirituale specifice ”începutului”. Marele mister al acestui ținut constă în faptul că locuitorii lui și-au păstrat până în zilele noastre identitatea, deși aici s-a desfășurat o activitate industrială milenară la care au participat, alături de autohtoni, și oameni proveniți din alte arii culturale și de alte etnii. Una dintre cele mai arhaice comunități umane a supraviețuit tuturor încercărilor istoriei cu soluții simple, aflate chiar în propria tradiție.”(Rusalin Ișfănoni, Op. cit., p. 323).

1. Tara Hategului-Documentar-TVR - YouTube
2. Italienii din Țara Hategului au fost aduși de familia Cândea #IstoriiAscunse @TVR Timişoara: https://www.youtube.com/watch?v=gddYDgIA8Ws
3. Tinutul Padurenilor: mina Retişoara- Uzinele de Fier de la Hunedoara#DrumuriAproape @TVRTimisoara: https://www.youtube.com/watch?v=RQIgW0-tImI